Poesie vernacolari


in Poesie (Poesie vernacolari)

Breve tempesta

Mô che-u mugugna,
ventu che-u sbatte
porte e barcui,
quindi gran trui,
lampi in ta nêutte,
âegua da-u çê.

E tosto s'issa
oudû de tâera,
d'erbe bagnâe.

Prestu però
turna tranquillu
sciù questa riva:
u canta u grillu
e nivue i s'orve,
e stelle a mille
da-u çê i ribrilla,
e-i m'intran in chêu.
Vota la poesia: Commenta
    in Poesie (Poesie vernacolari)

    Aütunu a Lêua

    L'aütunu chi sempre
    figgiêu l'è descösu
    ch-u va, lerfe russe
    de mòe du rian.

    Pè l'oja stan gusse
    de frescu: l'oudû
    di funxi: de l'öve
    i sciammi e-i travagli:

    e-i scciassi passaggi
    d'oxelli, che-i vegne
    chissà da quali paixi,
    e-i rema, in po' stanchi

    pe-in çê celeste
    che l'à gianchi balùi
    de nivue tranquille,
    ma foscia in po' tristi.
    Vota la poesia: Commenta
      in Poesie (Poesie vernacolari)

      Campussànti in Rivèa

      Campusànti da Rivèa,
      cuppe de ventu:
      u ghe fa sempre lamentu
      sciusciandu vuxi
      che-i tucca e tumbe
      e-i boxia e cruxi.

      E l'erba sëa
      ghe po', verde, lungu e miagge:
      e-u sû pösa lègie pagge
      d'öu tra i rami
      di cipressi, dunde pàssue
      i sfreccia a sciami.

      Ciancia d'oxelli
      se mescia a-u ventu:
      luxe u cuntentu
      in questi porti
      che-i tegne streiti,
      e-in poxe, i morti.
      Vota la poesia: Commenta
        in Poesie (Poesie vernacolari)

        Cianze

        Du rianettu in mezzu a-e prïe,
        in te l’âegua de cristallu,
        gh’è de raeine u rangugnò.

        Foscia fêua in pò u baixina:
        çertu a nêutte a l’è d’inciostru:
        ma u barcun a n’êuggiu arvì…

        A sentì staggu e raeinètte
        che zù i canta i sò lamenti,
        e-u me pioxe de suffrì.

        U me pioxe punze drentu
        cun l’aguggia di rigordi
        e infin cianze, da figgiêu!
        Vota la poesia: Commenta
          in Poesie (Poesie vernacolari)

          Bestia stanca

          Cume mì, tempu fa, questu cagnettu
          l'ëa tuttu i-na frasca e sätettin
          e sempre ti vegghevi u sò cuin
          a-u ventu drïtu, giancu ciumassettu.

          Aûa poviu cumpagnu, mâe bestin,
          l'à persu de zuentù tantu frixettu,
          ciù de l'amû nu çerca u fenuggettu,
          e-u dorme e-u dorme drentu de-in cestin.

          Anche mi me sun fâetu bestia stanca,
          ò persu di vent'äni nastri e pissi,
          e-a succa diventò l'è tutta gianca,

          e sulu i sun rigordu i belli rissi,
          che-u chêu, quarch'otta, drentu triste u branca,
          poviu chêu sensa luxe de caprissi.
          Vota la poesia: Commenta
            in Poesie (Poesie vernacolari)

            Bònanêutte

            Fâeto tutto a son de stelle
            benché in po' zà camuòn d'anni:
            ma perché vestïme a lutto
            pè a mâe morta primaveja?

            Ciù ch'êuxaevo Dio m'à offerto,
            denton porpa ò d'ogni frûta,
            ciù godüo che sofferto:
            vegne seja? Bònanêutte!

            Bònanêutte e cuccio queto,
            poche prïe in çima ä pansa,
            solo d'erba in bon tappeto
            e-o taxì, là, di Massocchi!....

            Ma perché vestïme a lutto?
            Zà vivuo ò, dopotutto!
            Vota la poesia: Commenta
              in Poesie (Poesie vernacolari)

              'Nu murzille

              'Nu murzille
              me s'è fermate 'nganne
              maronne! Sto affuganne
              mò more
              che me succere?
              Addò vac'a fernì?
              ... addò può gghì
              a nisciuna parte
              sì sempe state ccà
              comme è state ccà
              'o pate e patete
              'o pate dò pate 'e patete
              'o figlio dò figlio tuoje
              nunn se more
              nunn fernesce niente
              pecché 'a vit'è 'nu mumente
              pè cuntinuà
              ... e mentre penzav'a chesta cosa
              'nu colp'arete e rine
              fà scennere 'o murzille
              e cu 'na voce arzille
              dicette:
              'o vero ca stò ccà.
              Vota la poesia: Commenta
                in Poesie (Poesie vernacolari)

                Aütunu a Lêua

                L’aütunu chi sempre
                figgiêu l’è descösu
                ch-u va, lerfe russe
                de mòe du rian.

                Pè l’oja stan gusse
                de frescu: l’oudû
                di funxi: de l’öve
                i sciammi e-i travaggi.

                E-i scciassi passaggi
                d’oxelli, che-i vegne
                chissà da quali paixi,
                e-i rema, in po’ stanchi

                pe-in çê celeste
                che l’à gianchi balùi
                de nivue tranquille,
                ma foscia in po’ tristi.
                Vota la poesia: Commenta