U furn (poesia in dialetto del mio piccolissimo paese in provincia di Caserta)
Che begli tiempi Quann'eru vaglione, me ricord'à mammà che me riceva: "vamm'à fà ru munnariegliu" e allora iu currevo, pecché già sapevo che me reva ca'ccosa, mammà steva a fà ru furn'e pane e'nfurnava pur a pizza cà pummarola e ru calascione cà scarola. (Ru munnarieglio serviva Pè pulizzà ru suol'e furnu) Che addore che se sentiva Pè tuttu u vicinato e quannu sfurnava a pizza sapurita s'avvicinavanu tutti quanti a mangià, cumm'à nà sola famiglia.
Commenti